Aceasta scriere nu este dedicata, asa cum s-ar putea deduce din titlu, uneia dintre cele mai faimoase carti scrise de George Orwell, ci detine o insemnatate opusa sentimentelor de ignoranta, mandrie si de superioritate relativa a firii umane, trairi care au dus la evenimentele lugubre relatate de autorul britanic. Aceasta scriere se doreste a fi un omagiu inchinat unui geniu veritabil, a carui modestie il va impiedica, insa, sa recunoasca si admita o caracterizare atat de exuberanta prin simplitatea ei puerila.

Pe 18 ianuarie 1971, intr-un orasel din Catalunia numit Santpedor, se nastea un geniu, o viitoare legenda a fotbalului, inconstient pe atunci de impactul incomensurabil pe care avea sa il produca asupra unui tot unitar ce graviteaza in jurul unui fenomen aducator de sperante, idealuri, bucurii si, deopotriva, mahnirea deceptiei, guvernat insa de un sentiment primordial: iubirea!

Josep „Pep” Guardiola i Sala si-a dedicat deja poate o parte prea mare a vietii sportului rege, gasind insa mereu un imbold pentru a continua intr-o dragoste interioara neconditionata si in respectul venit din exterior, de aceasta data conditionat nu doar de rezultatele obtinute de etica "antrenorului Guardiola” ci si de valorile morale care plasmuiesc profilul "omului Guardiola”.

Petrecand aproape doua decenii pe terenul de fotbal, onorand cu demnitate culorile blaugrana, Guardiola a dat dovada, in toata aceasta perioada, de o inteligenta nativa si viziune asupra jocului, calitati care aveau sa ii obtina un loc de antrenor la FC Barcelona, multumind pentru aceasta oportunitate printr-un regim de munca titanic si daruire incontestabila. Ajuns pe banca tehnica intr-o perioada austera pentru simbolul Cataluniei, numirea sa fiind contestata inca dinainte de a conduce echipa in vreun meci, Guardiola si-a asumat raspunderea unor decizii discutabile, alimentand astfel conceptiile contestatarilor. Fiul al Cataloniei, indoctrinat cu spiritul de invingator, dar, mai inainte de toate, cu moralul indus de La Masia de la varste fragede, Pep a resuscitat un grup care risca sa fie afectat de un focar maladiv format in cadrul vestiarului. Avand o viata personala linistita, care graviteaza in jurul normelor familiale, Pep a indus aceeasi ideologie si vestiarului, primul pas fiind inlaturarea celor a caror viata extrasportiva nu putea asimila aceste conceptii. A urmat repatrierea unor jucatori si promovarea unor tinere sperante care, pentru a-si demonstra recunostinta pentru geniul din Santpedor, au contribuit decisiv la ascensiunea echipei catre culmile spectacolului fotbalistic. Realul merit al antrenorului nu este acela de a construi o noua echipa, ci de a indruma jucatorii catre o moralitate infailibila, alimentata de daruire si dorinta de a idealiza jocul, exemplul perfect care intruneste si da dovada cu fiecare ocazie de aceste calitati fiind tocmai el.

Regizand intoarcea "fiului risipitor” – Pique, indraznind titularizarea lui Busquets pentru a incerca perfectionarea tipologiei de jucator pe care el insusi o intruchipase in trecut, promovandu-l pe Pedro in dauna unor atacanti consacrati, Pep a starnit sentimente contradictorii in randul oamenilor de rand, incapabili de a percepe inovatiile unei minti stralucite, sentimente carea aveau sa se transforme, ulterior, in mici omagii inchinate acestuia. Insa, fara urma de indoiala, cea mai impresionanta gaselnita a lui Guardiola avea sa fie procesul de formare a celui mai bun jucator din lume. Constient de unicitatea incontestabila a lui Leo Messi, antrenorul l-a ajutat pe micutul argentinian sa transceanda de la ipostaza de tanara speranta a fotbalului mondial la stadiul de jucator enisic, incapabil de a fi intrecut si capabil de a zdruncina serios suprematia unor jucatori legendari.

Ducand o activitate profesionala ascetica, geniul demonstreaza ca aceasta unica trasatura nu este de ajuns pentru a impovara paginile istoriei, fiind nevoie de infinite ore de munca si daruire pentru atingerea idealului stabilit. Care este idealul? Guardiola nu a pretins niciodata gloria personala sau profesionala, nu a cautat placid faima destructiva, dorinta sa fiind una simpla si candida – bucuria de pe chipul fanilor la vederea unui spectacol fotbalistic demn de propriile asteptari. Barcelona aflata sub comanda lui Guardiola a facut, insa, mai mult de atat. Functionand ca un tot unitar capabil in orice clipa de subordonarea oricarui adversar, record sau ideologie, acest tot unitar a reusit sa depaseasca orice asteptari, putand fi, fara indoiala, laureat ca "una dintre cele mai bune echipe din istoria fotbalului mondial”.

Dupa patru ani, insa, familia si-a pierdut, aparent, tatal. Guardiola a plecat, lasand in urma suflete triste, mahniri si pareri de rau, zecile de trofee si recorduri stabilite fiind, parca, incapabile de a acoperi un gol infinit mai semnificativ. Cu toate acestea, mostenirea palpabila pe care Pep a lasat-o in urma este umbrita de o alta mostenire, una morala si ideologica indoctrinata unei generatii de campioni, mostenire care va fi dusa mai departe si, poate completata de bunul sau asistent si prieten, Tito Vilanova, martor si co-artizan la plasmuirea unei echipe legendare.